×
 
 

 


Nicoleta Radu

Psiholog Licentiat, specializare in Hipnoterapii Cognitiv Comportamentale - Psiholog independent
creeaza-ti un cont si bucura-te de avantajele eumama.ro

Despre mine

Psiholog Licentiat, specializare in curs in Hipnoterapii Cognitiv Comportamentale

Experienta in psihoterapie cu copiii de 2-10 ani

Experienta in psihoterapie cu parinti

nicoletar@hotmail.com

Raspunsuri adaugate


 

Teama de persoane noi este rezultatul unei experiente pe care fetita a avut-o candva sau i-a fost indusa de o persoana ori poate chiar de un vis ori propria ei imaginatie. Pentru a o corecta acum, e important sa-i intelegeti motivele intreband-o si validandu-i teama prin a i-o recunoaste. La 4 ani poate sa va povesteasca care e motivul in fiecare caz in parte.

Cu rabdare puteti sa-i dati contra argumente, pe intelesul ei, similare catorva idei pe care vi le sugerez:

  • pentru vizite, asigurati-va ca o anuntati dinainte si pe ea ca urmeaza sa mergeti in vizita. faceti un joc din pregatirea pentru vizita, in functie de situatie, implicati-o in alegerea cadoului sau a cumparaturilor pe care le faceti pentru vizita, creati o poveste din etapa de imbracare pentru vizita prin care o transformati intr-un personaj preferat, spuneti-i ce urmeaza sa faceti acolo, ce ar putea afla si cunoaste, pe cine ar intalni, etc. aceasta metoda se poate aplica si pentru petrecerile de copii, ori la locul de joaca. faceti un preambul acasa, impreuna jucandu-va cu ea ca si cum sunteti deja acolo unde urmeaza sa mearga.
  • la medic e de inteles sa fie tematoare, mai ales daca a avut o problema de sanatate. Pe viitor insa e bine sa-i explicati ce inseamna medic, sa-i inspirati curiozitatea fata de aceasta profesie, sa-i cumparati o trusa medicala si sa o ajutati sa creeze un joc, in care ea e doctor, etc.

O alta metoda de a o obisnui cu lumea este sa aveti un plan saptamanal, stabilit cu fetita, in care, in anumite zile agreate de amandoua, faceti ceva in spatiul public: o vizita la muzeu, la prieteni, la o petrecere de copii. in felul acesta, se va sti in siguranta. incercati sa nu o lasati singura in primele vizite, stati alaturi de ea primele minute si retrageti-va mai apoi.

Important este sa nu o fortati sa faca nimic, adica sa nu trageti de ea. Lasati-o sa cerceteze, sa caute un punct de atractie, ajutand-o sa se simta confortabil. Mai ales aratati-i ca-i intelegeti teama si ca i-o respectati. Succes!



 

De unde a invatat el conditionarea? E primul raspuns de la care trebuie sa incepeti schimbarea comportamentului. Fiti convinsa ca a auzit undeva, pe cineva, din familie sau din afara ei, inclusiv de la gradinita printre educatoare sau copii, ca daca va folosi aceasta metoda dupa cum si modelul lui a folosit-o, va obtine ce anume isi doreste. Cea mai buna varianta este ca, repetitiv si constant sa ii raspundeti la "daca nu-mi cumperi ciocolata nu te mai iubesc" cu: eu te iubesc chiar daca nu ma iubesti. In acest moment nu putem cumpara ciocolata. atunci cand vom putea o vom face, eu ca parinte decid cand e bine pentru tine.

Tocmai ca are 4 ani este la varsta psihica la care incepe sa-si construiasca modele de comportament si e bine sa deveniti unul potrivit pentru el, ma refer aici la toata familia care e prezenta in viata lui (parinti, frati, veri, rude, bunici, etc.). Pentru "daca nu ma lasi sa ma joc mai mult plec in alta casa" incepeti prin a stabili o perioada de timp, pe ceas, de exemplu 5 minute, timp in care se poate juca inainte de a pleca la gradinita, cu mentiunea ca il veti trezi mai devreme spre a putea face asta. Fiti constanta si repetati clar acest context, astfel copilul va invata sa-si gestioneze timpul si chiar sa renunte in timp la santaj, mai ales ca puteti sa-i mentionati ca va avea ocazia sa se joace si la gradinita.

Eventual, spre a-i usura tranzitia spre un comportament constructiv, il puteti ruga sa-si aleaga o jucarie pe care o poate lua pe drum cu el, cu care se poate juca si astfel ii explicati ca ii respectati atat nevoia lui cat si dorinta Dvs de a avea o relatie frumoasa cu el si a fi in timp la gradinita.



 

Aceasta problema este foarte delicata si e abordata diferit, in functie de varsta copilului. Uneori copii se joaca mai ‚violent’ fara intentia de a se rani sau agresa. De aceea, faceti deosebirea clara, ‚investigand’ situatiile si discutand prietenos cu copilul Dvs. Aratati-i unde ar fi bine sa intervina, ce anume sa le ceara colegilor ca regula de joaca, invatati-l sa descopere ce ii place si ce nu-i place din joaca pe care o practica cu prietenii si colegii.

In ceea ce priveste batausii de la scoala, prima etapa este ca tatal sa isi intre in drepturi si sa ia atitudine, prin a-l insoti pe copil, spre a-i oferi atat siguranta cat si dovada ca este ajutat de modelul patern, spre a rezolva problema cu care se confrunta. Tatal trebuie sa mearga la scoala si sa discute cu ‚batausii’ si sa stabileasca foarte clar limitele de interactiune, implicandu-l pe copil in discutie si incurajandu-i pe toti cei prezenti intr-o discutie care sa-i ajute sa determine ca ‚forta’ decizionala e la parinti si nu intre ei. Chiar daca poate parea la prima vedere genul de situatie „a venit cu tata ca nu se descurca” este cea mai buna varianta. Pana la varsta adolescentei, copilul nu poate decide singur ce e rau si ce e bine, de aceea are nevoie de modelul parental si de ajutorul acestuia.

Fireste ca nu va scapa niciodata de ‚batausi’ daca nu il veti invata sa reactioneze corect si sa puna limite colegilor care cred ca detin ‚puterea’. Acest lucru se poate face printr-o atitudine corecta, chiar daca uneori poate insemna sa se apere, insa ca forma de a-si arata parerea ca nu doreste sa aiba astfel de prietenii si ca alege sa aiba alt cerc de socializare.

Fiind un subiect complex, recomand sa identificati situatia care ii displace si sa reveniti cu intrebarea specifica situatiei, spre a putea gasi alternative adaptate momentului critic, de criza, care il afecteaza.